Jocuri Noi

Numărul MMO-urilor de tip Free-to-Play care au invadat piaţa a crescut atât de mult în ultimul an încât pentru mine, care am o pasiune în a le testa, a devenit o problemă să mai ţin pasul. E drept, doar o mică parte dintre ele merită atenţie, cum ar fi 9Dragons, Dofus, BOTS, Dreamlords şi încă vreo câteva, dar cum îţi poţi face o opinie în acest sens dacă nu le testezi?! Evident, aş putea folosi Internetul ca o sursă de încredere, ţinând cont de nivelul de interes pe care lumea îl manifestă faţă de un anumit titlu.

Însă asta ar însemna să acord încredere unor tactici de marketing care te manipulează în cele mai multe cazuri şi să nu am în vedere propria mea capacitate de a discerne cu obiectul în faţă. Luând ca exemplu Runes of Magic, modul în care am aflat de el a fost în primul rând un comunicat de presă care anunţa faptul că jocul a depăşit 100.000 de jucători în closed beta.

Cum să nu ţi se aprindă instalaţia de pom când auzi că un joc aflat abia în teste a reuşit să atragă atât de multă atenţie? Auzisem vag de el şi îl aveam undeva prin lista celor care urmau a fi testate, însă această ştire i-a modificat radical prioritatea. Aşa că am folosit un cont de beta şi am primit acordul producătorilor pentru a arunca un pic de lumină asupra motivelor acestui mic hype.

Reţete

Explozia jocurilor de tip „moca” este una absolut naturală pe o piaţă care, la fel ca toate pieţele de fapt, este dominată de spectrul profitului maxim. Daca luăm ca exemplu Blizzard, e clar că ei nu concep să ofere prea mult conţinut gratis, deoarece ar contrazice însăşi propria lor existenţă, iar pământul s-ar deschide şi i-ar înghiţi.

Dacă ne uităm la NCSoft, ei sunt o companie care reprezintă un fel de inventatori ai acestui sistem. Cu toate acestea, ceea ce a mers pentru Guid Wars, Dungeon Runners sau Exteel, se pare că nu se poate aplica pentru Lineage 2, City of Heroes sau deja defunctul Tabula Rasa. Ba mai mult, ei preferă să închidă serverele de Tabula Rasa decât să-l facă free, în pofida tacticii generale avangardiste a companiei. Probabil că au motivele lor, însă ceea ce transmit din păcate este o schimbare de atitudine care le „sapă” imaginea în ochii clienţilor.

Ştim că majoritatea jocurilor gratis, sau ca să fim mai exacţi, parţial gratis, urmează nişte reţete copiate şi/sau translatate de la marile MMOG-uri de succes. Greu vei găsi un astfel de titlu care să nu reprezinte de fapt un downgarde de la un alt joc cu taxă lunară. La fel, şi în mod special, Runes of Magic este o clonă interesantă de World of Warcraft. Evident, resursele investite de producători sunt mult mai modeste, de unde şi impresia generală de „rudimentar” atunci când joci.

Runes of Magic poate fi definit ca un World of Warcraft comprimat, cioplit pe alocuri, pentru a încăpea în capacitatea de dezvoltare a unei companii de 5 ori mai mică. Aici intervine elementul surpriză, deoarece Frogster este o companie de cel puţin 10 ori mai mică, dar care a reuşit cumva să implementeze acele elemente specifice unui MMORPG care să-l salte cu un stat de om peste majoritatea celorlalte jocuri din categoria sa. Ca să fim mai exacţi, Runes of Magic are potenţialul clar de a se situa calitativ imediat sub titlurile cu bugete astronomice, fără a avea însă aceleaşi pretenţii.

Personal, sunt uşor impresionat, ca să nu zic entuziasmat.

Structură

Fiind un hands-on iar jocul încă în closed beta, e clar că nu asist la o versiune optimizată sau finisată la nivel de amănunte a lui. Privind din acest unghi, lucrurile arată foarte bine. Din punctul de vedere al universului şi poveştii, Frogster a făcut o treabă excelentă, neaşteptat de profundă şi de voluminoasă.

Povestea Taboreei şi a runelor sale te va urmări pe parcursul jocului exact atât de mult cât să nu simţi că joci doar ca să dai cu bâta în ceva. Sistemul de quest-uri e serios şi extrem de voluminos, deoarece se pare că cineva a citit despre proiectul Daedalus al lui Nick Yee. Şi nu vorbesc de câteva zeci, ci de peste 600 de quest-uri la lansare, cu potenţial serios de înmulţire. Din nefericire, deocamdată există o singură rasă jucabilă, oamenii, şi 6 clase specifice – warrior, knight, priest, mage, scout şi rogue. Majoritatea claselor sunt clare, exceptînd poate knight-ul, o versiune de paladin cu seal-uri dar fără auto-healing.

Spre deosebite de alte MMO-uri de genul, Frogster nu şi-a bătut prea tare capul cu clasele hibrid. Ei au ales să ofere posibilitate jucătorului să-şi aleagă de la nivel 10 o a doua clasă. Ca idee, e ceva nou, pentru că a avea un personaj dual-class într-un MMO nu pare foarte viabil, exceptând cazul în care avem un sistem elaborat, cum e cel din Dungeons and Dragons Online care e bazat pe regulile D&D.

Din acest motiv e clar că producătorii au unele dificultăţi în a aborda acest sistem. Spre exemplu, clasele se dezvoltă separat, ceea ce însemnă în termeni duri că trebuie să faci de două ori mai mult grinding de nivel în aceeaşi zonă. Practic, de fiecare dată când vrei să-şi mai dezvolţi un pic această clasă secundară, trebuie să te întorci de unde ai tocmai ai plecat şi să iei de la capăt. Aşa că aici mai e nevoie de optimizare.

În ceea ce priveşte combat-ul, sistemul e simplu, clar şi absolut natural dacă ai jucat WoW. Skill-urile şi aplicabilitatea lor îţi vor fi foarte la îndemână. Normal, mă cam enervez când văd că trebuie să omor gândaci, ciupercuţe, pica-ciuci™ şi alte drăcii de-aste de la soare-răsare, dar într-un final vei ajunge la vertebrate şi vei descoperi că e greu până când devii obsedat. După care nu mai ai probleme.

Minitechnicus

Aşadar, avem un gameplay surprinzător de antrenant şi probabil că sunteţi curioşi cum este desenat. Nefiind un om foarte sensibil şi poetic de felul meu, nu pot spune că apreciez decorurile idilice. Prefer de cele mai multe ori peisajele post-apocaliptice, post-distrugere de proporţii, ca rezultat al unei forţe ieşite din comun. Aşa că nu sunt un mare fan iarbă, copăcei, ciupercuţe şi fluturaşi, aşa cum are Runes of Magic.

Strict tehnic însă, jocul arată foarte bine. Texturi zdravene, „efectizate”, obiecte lucrate cu atenţie, peisaje care unei minţi sensibile îi va tăia oxigenul etc. Ceea ce nu-mi place sunt personajele, dar e o problemă a mea pentru că nu gust deloc aspectul feminin al masculilor de tip anime şi cel radical şi inadmisibil de necorelat al asocierii dintre o femelă manga şi buzduganul din mână. Ceea ce nu ţine însă de subiectiv este dinamica personajelor care mai necesită un pic de atenţie, deoarece personajele dau impresia că fug pe loc.

Ca univers, Taborea e suficient de mare pentru a satisface partea "moca" a spiritului vostru de exploratori. Şi în această lume veţi descoperi de multe ori lucruri mărunte şi interesante, ca de exemplu faptul că încă de la început veţi putea închiria un mount pentru a scurta distanţele. Sau că nici nu ştii de unde să te apuci când o să vină vorba să foloseşti sacul de rune pe care l-ai strâns.

Lucruri neimplementate

Jocul e în beta closed, ceea ce însemnă că lipsesc unele lucruri, în special pentru un MMO. De exemplu, PVP-ul nu este încă dus mai departe decât conceptul de duel. Pets-ii lipsesc cu desăvârşire, dar sunt pe cale de a veni. Ce să mai vorbim de finalizarea sistemului de clase şi de balancing. De rase am vorbit deja. Ar mai fi de discutat despre conţinutul end-game, dar până acolo or să mai fie vreo câteva wipe-uri de personaje beta.

Cert e că vom avea de-a face un MMO remarcabil pentru care calitatea de clonă WoW este un compliment, din simplu motiv că nu ţi se cer bani ca să joci. A, că vrei tu să-ţi iei Sabia lui Damocles şi să dormi în Patul lui Procust ca să te simţi mai bine decât ăla care doarme în fân cu capul pe seceră, e treaba ta. Nu te obligă nimeni să o faci. Ţi se oferă doar posibilitatea…

Observaţie: Deoarece jocul este în faza de closed beta-test (deci încă în producţie), unele lucruri se pot schimba radical până la lansare, aşadar acest articol îşi va pierde cu siguranţă actualitatea până la acea dată.