Jocuri Noi

Moda cu supereroii a fost inventată, haşurată, definită, revoluţionată, estetizată, finisată, dată cu şmirghelu’ şi în cele din urmă redefinită spre bucuria marelui public. Bărbaţi în colanţi, cu chiloţii purtaţi pe dinafară şi cu haine mai mulate decât o autostopistă de carieră, au definit ani de-a rândul idealurile societăţii şi le-au apărat cadru după cadru în benzi desenate, filme de profil şi desene animate.

În ultimii ani, odată cu reinterpretarea conceptului de supererou astfel încât să reflecte personalităţi complexe şi demonstraţii narative spectaculoase şi profunde, s-a scos din obscuritatea cercurilor elitiste o serie de nuvele grafice din categoria „greii greilor”. Watchmen e una dintre ele, dar cum se întâmplă adesea atunci când se aduce la cunoştinţa maselor că există un monstru sacru într-un domeniu, acestea se înarmează cu furci, torţe, seringi şi machiaj şi simplifică, taie, injectează Botox şi aplică facelift-uri până opera ajunge pe înţelesul tuturor – nu de alta, dar dacă nu e, nu se vinde.

Pasul următor, fireşte, e să trecem pe liniile de fabricaţie şi pe vaporaşele chinezeşti eşuate lângă Zanzibar o comandă de câteva milioane de tricouri, păpuşi de pluş, magneţi de frigider şi, de ce nu, jocuri video. Nici măcar nu e o modă nouă, având în vedere că de când lumea două din trei blockbustere se trezesc peste noapte cu un joc lansat după premieră, plasat convenabil pe rafturile unui magazin de papetărie şi birotică la ieşirea din cinematograf.

Până te-ai umplut de postere, hanorace, brelocuri, brichete şi te-ai metamorfozat într-un banner ambulant ai şi uitat povestea filmului. Nu ajută nici faptul că rolul tuturor ţoalelor şi accesoriilor cu care te-ai împopoţonat este să-i crească vânzările, nu să extindă universul, aşa cum scrie pe site-ul de pe care ţi le-ai comandat, sau să amplifice valenţa mesajului, aşa cum îţi proorocesc prietenii.

Vorba unui poet autohton, „eşti o victimă îndoctrinată” – ceea ce începe să sune acru doar atunci când realizezi că ai ajuns să cauţi în filme, jocuri, muzică şi viaţă doar strălucirea transparentă pe care ţi-o dictează un plan de marketing, nu şi calitatea absolută dincolo de orice urmă de îndoială.